SANATATE

Diversificarea alimentatiei sugarului.

      Introducerea de alimente noi, mai mult sau mai puţin consistente, în alimentaţia sugarului, este numită de medicii pediatri "diversificarea alimentaţiei". Aceasta presupune înlocuirea treptată a, alimentatiei   de lapte cu alte preparate  culinare, "facute in casa" s-au industriale, care sunt echivalente din punct de vedere nutriţional.

Alimentele folosite în hrana diversificată a sugarului sunt peştele, ouăle, carnea, cerealele, vegetalele, brânza , dar şi produsele prelucrate industrial, la care se adaugă sucurile de fructe naturale.

După preparare, ele pot fi congelate şi utilizate în zilele următoare, după decongelare. Alimentele proaspete şi decongelate pot fi ţinute la frigider şi consumate în decursul a maxim 24 de ore.

ATENTIE:preparatele obţinute prin procedee industriale sunt pe bază de cereale, legume şi fructe. După modul de întrebuinţare, aceste preparate sunt cu pregătire imediată, instant, prin dizolvare în lapte sau apă sau gata pentru folosire, ambalate în borcănele mici şi care se administrează cu linguriţa. Borcănelele deschise, incomplet consumate, se pot ţine acoperite la frigider şi folosite în maxim  a 24 de ore.

Medicii pediatri au câteva recomandări pentru începerea diversificării:

- introducerea unui aliment se face numai când sugarul este sănătos;

- primul aliment introdus va fi supa de legume sau piureul de fructe, când dezvoltarea ponderală este bună, şi făinosul în lapte, când greutatea sugarului este sub valorile vârstei;

- noul aliment se introduce progresiv, înlocuind, treptat, o masă cu lapte şi se administrează cu linguriţa;

- se recomandă introducerea unui singur aliment pe săptămână. Inainte de a introduce alimentul respectiv se va face obligatoriu testarea tolerantei  fiecăruia în parte;

- daca după introducerea unui nou preparat apar tulburări digestive, se va  întrerupe alimentaţia preparatului  în cauză, acesta reluându-se după aproximativ 4-5 zile  de la normalizarea tranzitului intestinal;

- pentru a evita apariţia anorexiei de opoziţie se recomandă ca  sugarul să consume întreaga cantitate de aliment oferită;

- nu trebuie stimulată obişnuinţa pentru " dulce";

- atunci cand introducem un aliment nou trebuie sa dam dovada de multa rabdare, el trebuie propus, nu impus;

- folosirea permanentă a unui preparat care este primit cu plăcere (de exemplu, făinosul cu lapte) constituie o greşeală care poate perturba echilibrul nutriţional al sugarului;

- prin înlocuirea treptată a prânzurilor de lapte cu o masă de piure de fructe, la ora 12:00-13:00, cu o supă de legume, la care, apoi, se adaugă legumele pasate, carne, brânză calcică, gălbenuş de ou, pesmet sau făină de orez, unt sau ulei, cu o masă de orez pasat cu brânză calcică sau iaurt cu biscuiţi la ora 17:30-18:00, iar în final, între orele 21:00-22:00, o masă de lapte cu cereale, sugarul ajunge să primească 500 ml de lapte;

- se poate folosi apa fiartă şi răcită, după mesele bogate în proteine;

- sucurile de fructe se administrează cu linguriţa sau cu cana. Folosirea biberonului facilitează reţinerea hidrocarburilor în gură, favorizând cariile dentare;

- nu este nevoie să se administreze suplimente de vitamine atunci când diversificarea se face corect.

După vârsta de 7-9 luni trebuie încurajată autoalimentarea, care începe prin ducerea la gură a unei bucăţi de pâine sau biscuit. La 9 luni, sugarul este capabil să ţină cana din care bea, iar la 10 luni poate începe folosirea linguriţei. Succesul diversificării alimentaţiei se poate aprecia prin urmărirea curbelor de creştere şi dezvoltare.

În cursul diversificării pot apărea şi unele dificultăţi, "conflicte" afective între mamă şi copil. De aceea, masa de pranz, nu trebuie privita ca o obligaţie, ci ca pe o activitate care să-i facă plăcere. Trebuie evitate:  dezordinea, lumina prea puternică,zgomotele inutile şi monotonia alimentelor folosite. De asemenea, blândeţea şi tonul persoanei care hrăneşte sugarul contează în succesul diversificării.

De retinut: trebuie evitate schimbările bruşte ale regimului alimentar, care pot determina severe tulburări digestive.